BÚFĂ, bufe, s. f. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÚFĂ s. f. cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. (< it. buffa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BÚFĂ s.f. Cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. [< it. buffa].
Sursa: Dicționar de neologisme
bufă, bufe s. f. 1. amantă, iubită. 2. prostituată.Sursa: Dicționar de argou al limbii române BÚFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată la îmbrăcăminte.Sursa: Dicționarul limbii române moderne búfă (rar) s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BÚFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
bufa - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul buf
bufă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul buf