BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Stomac sau burtă de mamifere. – Comp. magh. bufli.Sursa: Dicționarul limbii române moderne buft n., pl. urĭ (ung. bufti, busnat, bucălat. V. buftea. Cp. cu bi- și ghiftuĭesc). Nord. Chișcă, stomah de porc. Cîrnaț (umplut cu carne tocată, pisat ș.a.) făcut din acest stomah. Fig. Iron. Om gras (Șez. 31, 112).
Sursa: Dicționaru limbii românești
buft (reg.) s. n., pl. búfturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită buft n. Mold. 1. burta vitelor; 2. un fel de cartaboș: chiște și buft umplut CR. [Formă amplificată din buf, care exprimă ceva umflat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 