Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele buc:

BUC1 subst. (Reg., în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BUC2, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

buc (búci), s. m. 1. Scamă, cîlți. – 2. Coajă, cocoloș. Origine necunoscută. Cihac crede că expresia într-un buc „într-o clipă” se bazează pe un cuvînt diferit, pe care îl pune în legătură cu pol. buch, rus. buch „zgomot”, cf. buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul 1, de „scamă”, înțeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se folosește în Mold. și Trans.Der. bucos, adj. (cu părul încîlcit).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BUC1 subst. (Reg., în expr.) Într-un buc = într-o clipă, foarte repede.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BUC3, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă de cereale. 2. (La pl.) Firișoare de calitate inferioară rămase de la melițarea inului și a cânepii. – Comp. alb. buk „pleavă”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BUC2, buci, s. m. (Reg.) Fag bătrân. – Slav (v. sl. buku).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) buc m., numaĭ la pl. 1) Fulgĭ rămașĭ de la lînă orĭ de la cînepă după ce a fost trecută pin pepteneĭ: țolurĭ groase de bucĭ (Sadov. VR. 1911, 3, 324). 2) Sing. Col. Pleava de la grîne, de la sămînța de cînepă ș.a.: pisa mălaĭu și-l vîntura de buc (Crg.) V. cîlțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) buc n., fără pl. (var. din buf) Nord. Într’un buc, îndată, imediat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!buc1 (pleavă) (reg.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!buc2 (fag) (reg.) s. m., pl. buci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

buc m. Mold. 1. pleava ce rămâne după baterea grânelor, cânepei, inului, câlților: aci sunt niște buci, pentru făcut saci CR.; 2. caier pe sfârșite: stau să sfârșesc și bucul ăsta; într´un buc, foarte de grabă, într´o clipă. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BUC1 s. m. (Reg.; în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BUC2, s. n. (2) buci, s. m., (Reg.) 1. S. n. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. S. m. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)