Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele buberic:

BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


buberíc (-ci), s. m. – Buruiană-de-bubă, Scrophularia nodosa. Bg. bubrek „rinichi” (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BUBERÍC s. m. Plantă erbacee cu tulpina noduroasă la bază, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa).Comp. bg. bubrek.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

buberíc m. (cp. cu ung. boborék, beșicuță, pin aluz. la poamele capsulare ale acesteĭ plante. C. și cu turc. bübrek, rinichĭ). O plantă puturoasă cu gust acru și amar și care crește pin locurĭ umede (scrofulária nodósa). Odinioară era uzitată în med. – Se numește și frunză de buba cea rea și urzică neagră.
Sursa: Dicționaru limbii românești

buberíc s. m., pl. buberíci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

buberic m. buruiană de bubă rea, cu miros tare, grețos, cu un gust acru și amar (Scrophularia nodosa).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa).Cf. bg. bubrek „rinichi”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)