BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BROȘÁRE s.f. Acțiunea de a broșa; broșat. [< broșa].
Sursa: Dicționar de neologisme
BROȘÁRE (‹ fr.) s. f. 1. Acțiunea de coasere și de lipire a coperților unei cărți, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o țesătură, prin introducerea în rost a unui fir special de bătătură în timpul țeserii. 3. Operație de prelucrare prin așchiere cu o broșă (2) a suprafeței unei piese.Sursa: Dicționar enciclopedic BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa.Sursa: Dicționarul limbii române moderne broșáre s. f., g.-d. art. broșắrii; pl. broșắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
broșare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul broșa