Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele briant:

BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. (Franțuzism) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRIÁNT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].
Sursa: Dicționar de neologisme


BRIÁNT, -Ă adj. 1. strălucit(or). 2. (fig.) splendid, măreț. (< fr. brillant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] -Din fr. brillant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. (Franțuzism) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRIÁNT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].
Sursa: Dicționar de neologisme

BRIÁNT, -Ă adj. 1. strălucit(or). 2. (fig.) splendid, măreț. (< fr. brillant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] -Din fr. brillant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)