Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele breviar:

BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BREVIÁR s.n. 1. Expunere sumară a unor principii, a unor probleme dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le rostească la anumite ore din zi. [Pron. -vi-ar, var. breviarium s.n. / cf. fr. bréviaire, it. breviario].
Sursa: Dicționar de neologisme

BREVIÁR s. n. 1. expunere sumară a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu. 2. sumar, cuprins. 3. carte de rugăciuni zilnice ale ritualului în biserica romano-catolică. (< fr. bréviaire, lat. breviarium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Expunere sumară a unor principii sau probleme dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le recite la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Fr. bréviaire (lat. lit. breviarium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*breviár n. (lat. breviarium, d. brevis, scurt). Carte de oficiŭ p. preuțĭ. Oficiu însușĭ. Fig. Lectură obișnuită: Orațiŭ e breviaru literaților. – Mai rar breviáriŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

breviár (-vi-ar) s. n., pl. breviáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

breviar n. 1. carte ce conține rugăciunile de toate zilele: ceaslov, molitfelnic; 2. fig. carte ce se citește cu asiduitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Sumar, cuprins. 3. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)