BREC1, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Din fr., engl. break.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BREC2, brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BREC s.n. 1. (Rar) Trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. Caroserie de automobil (berlină sau limuzină) care are la spate pentru transportul bagajelor o ușă specială și banca amovibilă. [Scris și break (mai ales 2), pl. -curi. / < engl., fr. break].
Sursa: Dicționar de neologisme
BREC interj. Comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. // s.n. 1. Fantezie muzicală sau ritmică în jaz, situată în genere la finele unei faze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul; (p. ext.) însăși această întrerupere. 2. (Tenis) Săritură a mingii după lovitura de deschidere, punct înscris împotriva serviciului adversarului. ♦ (Box) Desfacere din clinci; despărțire a adversarilor dictată de arbitru. [Scris și break. / < engl. break].
Sursa: Dicționar de neologisme
BREC2 s. n. 1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. 2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului. 3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul. 4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina. (< amer. break)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BREC1 s. n. 1. trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o ușă specială și banca amovibilă. (< engl., fr. break)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
brec (brécuri), s. n. – Trăsură ușoară cu patru roți. Engl. break, prin intermediul fr. break.Sursa: Dicționarul etimologic român
BREC, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Fr. break (<engl.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *brec n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] break). Un fel de trăsură cu băncĭ saŭ canapele de dus maĭ mulțĭ inșĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
brec1 (trăsură, comandă) s. n., pl. brécuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită brec2 (la tenis) v. break2Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită brec n. trăsură ușoară cu 4 roate, având un scaun pe dinainte, iar pe dinapoi două banchete așezate una în fața alteia (= engl. break).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BREC1, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Din fr., engl. break.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BREC2, (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)