Am găsit 22 de definiții pentru cuvantul/cuvintele brava:

BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BRÁVA2 interj. v. bravo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRÁVA interj. v. bravo.
Sursa: Dicționar de neologisme

BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].
Sursa: Dicționar de neologisme

BRÁVA1 interj. v. bravo.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRÁVA2 interj. v. bravo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRÁVA2 interj. v. bravo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRÁVA interj. v. bravo.
Sursa: Dicționar de neologisme

BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].
Sursa: Dicționar de neologisme

BRÁVA1 interj. v. bravo.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRÁVA2 interj. v. bravo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

brava - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul brav

bravă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul brav