BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BRÁVA2 interj. v. bravo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BRÁVA interj. v. bravo.
Sursa: Dicționar de neologisme
BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].
Sursa: Dicționar de neologisme
BRÁVA1 interj. v. bravo.Sursa: Dicționarul limbii române moderne BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BRÁVA2 interj. v. bravo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BRÁVA2 interj. v. bravo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BRÁVA interj. v. bravo.
Sursa: Dicționar de neologisme
BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].
Sursa: Dicționar de neologisme
BRÁVA1 interj. v. bravo.Sursa: Dicționarul limbii române moderne BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
BRÁVA2 interj. v. bravo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
brava - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul brav
bravă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul brav
