Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele brâncuță:

BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă1 + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Din brâncă1 + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

brâncuță f. Tr. plantă numită obișnuit năsturel. [Alterațiune populară din germ. Brunnenkresse].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre).Brâncă1 + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)