Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele botanic:

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. ♦ grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la plante. ◊ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].
Sursa: Dicționar de neologisme

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. ◊ Grădină botanică = instituție posedând un teren destinat cultivării și studierii plantelor și arborilor în condiții naturale sau în seră. – Fr. botanique (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*botánic, -ă adj. (vgr. botanikós, d. botáne, plantă). Relatĭv la botanică: institut botanic. S.f., pl. ĭ. Știința vegetalelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, adj. 2. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

botanic a. privitor la botanică: Institut botanic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)