borílă s.n. (reg.) vânt din sud.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
BORILĂ, țar vlaho-bulgar (1207-1218). În timpul lui s-au intensificat tendințele centrifuge ale marii boierimi, iar țaratul a suferit pierderi teritoriale. A combătut bogomilismul.
Sursa: Dicționar enciclopedic
borilă m. vântul de miazănoapte, după care vine ploaie. [V. boare].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a