BORHÓT, borhoturi, s. n. Ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după ce a fost folosit la fabricarea țuicii, a berii etc. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BORHÓT, borhoturi, s. n. Nume dat resturilor provenite din distilarea terciului fermentat de fructe, de cereale etc.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bórhot n., pl. urĭ (poate d. ung. bor, vin, plus alt cuvînt, adică „drojdie”. Cp.; i cu bragă, brahă). Rămășiță de poame, saŭ de legume stoarse: borhot de strugurĭ, de sfeclă. V. hoștină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
borhót, -uri, s.n. – 1. Fructe fermentate care se fierb, pentru a se extrage alcoolul: „Borhot se zice înainte de sert” (Ieud). „Borhot, din care fac horinca, înainte de-a sierbe” (Petrova); monturi, slad (ALR 1971:462). 2. Resturi de fructe fermentate rămase după distilare (Budești; Giulești; Vad; Săpânța; Săcel etc.). În Maramureșul din dreapta Tisei: brahă (DRT). – Et. nec. (MAD, NDU).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
borhót s. n., pl. borhóturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită borhot n. ceea ce rămâne din struguri după ce li se stoarce sucul: cu borhotul se îngrașă vitele. [Cf. brahă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BORHÓT, borhoturi, s. n. Totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime (fructe, cereale) în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)