bonzár, -i, (bunzar), s.m. – 1. Bondar, cărăbuș (Melolontha melolontha): „De aș pune-o pe cântar / N-ar trage ca doi bunzari” (Brediceanu 1957: 68). 2. Poreclă pentru locuitorii din Săliștea și Bârsana. – Din bondar (de la bondăni „bombăni„).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
bonzar m. Buc. (Mold. bonzălău), bombar. [V. bombar].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a