Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele bonjurist:

BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BONJURÍST s. m. nume dat tinerilor români progresiști întorși de la studii din Franța, la mijlocul sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. (< bonjur + -ist)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BONJURÍST s.m. Nume dat tinerilor întorși de la studii din Franța în a doua jumătate a sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. [< bonjur + -ist].
Sursa: Dicționar de neologisme

BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Epitet dat, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, tinerilor întorși din străinătate, care o dată cu ideile progresiste introduceau și obiceiul cosmopolit de a saluta cu „bonjur” în loc de „bună ziua”. – Din bonjur1 + suf. -ist.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bonjuríst m. Nume pe care Moldoveniĭ îl dădeaŭ în rîs la 1848 tinerilor fiĭ de boĭeri înturnați maĭ ales din Francia cu ideĭ de reformă, și care, îld. buna ziŭa, se salutaŭ cu bon jour. V. duelgiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bonjuríst s. m., pl. bonjuríști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bonjurist m. nume ce Moldovenii dădeau în batjocură la 1848 tinerilor fii de boieri, întorși din Occident cu idei liberale și reformatoare (li se zicea astfel, fiindcă salutau cu «bon-jur»). V. duelgiu și pantalonar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)