Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele bonifica:

BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BONIFICÁ vb. tr. a scădea o sumă din valoarea unei facturi; a face o reducere, un rabat. (< fr. bonifier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BONIFICÁ vb. I. tr. A scădea a sumă oarecare din valoarea unei facturi (ca despăgubire). ♦ A face o reducere, un rabat. [P.i. bonífic. / cf. fr. bonifier].
Sursa: Dicționar de neologisme

BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare sau nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bonificà v. în materie financiară: a credita cheltueli, a împlini lipsa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)