Am găsit 17 definiții pentru cuvantul/cuvintele bombardă:

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BOMBARDÁ vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ◊ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui. (< fr. bombarder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


BOMBARDÁ vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (Fig.) A plictisi (cu insistențele), a insista, a stărui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].
Sursa: Dicționar de neologisme

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A trimite un proiectil (exploziv) asupra unei ținte. – Fr. bombarder.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bombardà v. 1. a arunca bombe, a bate o cetate cu bombe; 2. fig. a ataca: nu-mi bombarda modestia cu complimente AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BOMBÁRDĂ2 s. f. 1. vechi instrument de muzică populară, strămoș al fagotului. 2. registru de orgă, cu mari intensități. (< it. bombardo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BOMBÁRDĂ1 s. f. 1. mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. 2. tun de mare calibru. (< fr. bombarde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BOMBÁRDĂ s.f. Mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. ♦ Tun de mare calibru cu care se aruncau bombe. [< fr. bombarde, cf. it. bombarda].
Sursa: Dicționar de neologisme

bombárdă (bombárde), s. f. – Mașină de război pentru bolovani sau alte proiectile grele. It. bombarda, fr. bombarde (sec. XIX). Der. bombarda, vb. (a arunca un proiectil, a trage cu tunul; a insista, a plictisi cu stăruințe; a evidenția pe cineva fără să aibă meritele corespunzătoare), din fr. bombarder; bombardament, s. n., din fr. bombardament.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani; (rar) tun de calibru mare. – Fr. bombarde.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bombárdă f., pl. e (fr. bombarde, d. bombe, boambă). Balimez.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bombárdă (înv.) s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bombardă f. mașină de răsboiu ce servia odinioară a asvârli bolovani: toate tunurile și bombardele BĂLC.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în Evul Mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)