BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolți. – Bolti + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Partea arcuită a unei bolte. – Din bolti + suf. -(i)tură.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
boltitúră f., pl. ĭ. Acíunea de a boltĭ. Rezultatu eĭ, boltă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
boltitúră s. f., g.-d. art. boltitúrii; pl. boltitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită boltitură f. lucrarea de a bolti și rezultatul ei; zid în formă de arcadă sau de semicerc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolte. – Bolti + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)