boclucáș, -ă adj. (d. bocluc). Fam. Care face boclucurĭ, ĭubitor de ceartă. Care poate cauza neplăcerĭ, poznaș: cal boclucaș. – Și buclucaș și (Arg.) burlucaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
boclucaș a. și m. care caută bocluc sau ceartă pentru lucru de nimica.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a