BOCITOÁRE, bocitoare, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări. – Din boci + suf. -(i)toare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bocitoáre f., pl. orĭ ca privighetorĭ, ursitorĭ, țiitorĭ, maĭ bine decît oare. Femeĭe plătită ca să bocească un mort pe care n’are cine să-l bocească.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bocitoáre s. f., g.-d. art. bocitoárei; pl. bocitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bocitoare f. femeie care plânge la un mort.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
bocitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bocitor
bocitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bocitor
bocitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bocitor
bocitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bocitor