Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele bocit:

BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci.V. boci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bocít n., pl. urĭ. Acțiunea de a boci deseori.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bocít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bocit a. care a fost jelit: mort bocit. ║ n. bocire: nu-i vreme de bocit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci.V. boci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

bocit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul boci