boboánă (boboáne), s. f. – Vrajă, vrăjitorie, farmece. Sl. babuni „superstiție” (Miklosich, Lexicon, 10), de unde derivă și mag. babona. După DAR, direct din mag. Se folosește în Trans. și Mold. – Der. boboni, vb. (a face farmece). Cf. bazaconie.Sursa: Dicționarul etimologic român boboánă f., pl. e (ung. babona). Trans. Mold. Pl. Farmece, vrăjĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
boboánă, boboane, s.f. – Vrajă, farmec, meșteșug, descântec: „Da-i dragă că ști boboane” (Papahagi 1925: 218). – Din magh. babona „superstiție” (Țiplea 1906).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș