BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BOBINÁ vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BOBINÁ vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].
Sursa: Dicționar de neologisme
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BOBÍNĂ s. f. 1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el. ◊ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. ♦ ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier. (< fr. bobine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BOBÍNĂ s.f. 1. Piesă cilindrică pe care se poate înfășura un fir, un cablu etc.; ansamblu compus din piesa aceasta și firul, cablul etc înfășurat pe ea. ♦ Înfășurare a unui fir într-o mașină sau într-un aparat electric. 2. Înfășurare a unui fir de ață, de sfoară etc. pe un bețișor, un mosor etc.; ghem. [< fr. bobine].
Sursa: Dicționar de neologisme
bobină, bobine s. f. (er.) testicul.Sursa: Dicționar de argou al limbii române BOBÍNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la înfășurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport și firele, semitorturile etc., înfășurate pe el. 2. B. electrică = element de circuit electric format din spire conductoare în serie, cu sau fără miez feromagnetic, ce produce un cîmp magnetic sau în care se induce o tensiune electromotoare. B. de inducție = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a cărui înfășurare primară este parcursă de un curent continuu întrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviație a unui fascicul de electroni analogă cu cea produsă de acțiunea unui cîmp magnetic.Sursa: Dicționar enciclopedic BOBÍNĂ, bobine, s. f. Piesă cilindrică servind la înfășurarea aței, a unui cablu etc.; p. ext. ansamblu format din această piesă și firul înfășurat pe ea. ♦ (Electrotehnică) Ansamblu de spire în serie, format prin înfășurarea în comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ Fire înfășurate (pe un suport) în așa fel încât să nu se deșire sau să se încurce. Bobină de ață. – Fr. bobine.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *bobínă f., pl. e (fr. bobine). Mosor mic, cilindru din lemn pe care e înfășurată o ață saŭ o sîrmă electrică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
bobină f. mosor: hârtie velină în bobine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)