boághe (-e), s. f. – Bufniță. – Var. boaghie, boghiu, bogză. Mag. bagoly (DAR; Gáldi, Dict., 108).Sursa: Dicționarul etimologic român boághe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).Sursa: Dicționarul etimologic român
boághe f., pl. boghĭ. (ung. bogoly. V. boghet). Trans. Bufniță. – Vechĭ și’n Mold. (la Cant., pl. tot boaghe). V. boghĭ 2. V. puhace.
Sursa: Dicționaru limbii românești
boaghe f. Tr. 1. buhă: că’s mândră nesăpunită..., nu ca boaghea ha urîtă POP.; 2. stogușor de fân: parcă-i boaghea negreblată. [Ung. BAGOLY].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a