BLEUMARÍN adj. invar., s. n. Albastru-închis. [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BLEUMARÍN adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-închis. (< fr. bleu / à la / marine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BLEUMARÍN adj.invar. Albastru-închis. [Pron. blömarin. / < fr. bleu (à la) marine].
Sursa: Dicționar de neologisme
BLEUMARÍN adj. invar. Albastru-închis. [Pr.: blömarin] – Fr. bleu marine.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bleumarín1 [eu pron. ö] (bleu-) adj. invar.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bleumarín2 [eu pron. ö] (bleu-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BLEUMARÍN adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-închis. 2. S. n. Culoare bleumarin (1). [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)