BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BLAMÁBIL, -Ă adj. Demn de blam. [Cf. fr. blâmable].
Sursa: Dicționar de neologisme
BLAMÁBIL, -Ă adj. demn de blamat. (< fr. blâmable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*blamábil, -ă adj. (fr. blâmable). Reprobabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită blamabil a. vrednic de blam.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)