Am găsit o definiție pentru cuvantul/cuvintele blăstămat:

blăstămát (est) și blestemát (vest), -ă adj. (d. a blăstăma). Nelegĭuit, criminal: fugĭ, blăstămatule! Răŭ, vătămător: rachiu e o băutură blăstămată, un vînt blăstămat bătea pe mare. – Vechĭ blăstemat.
Sursa: Dicționaru limbii românești


Forme flexionare:

blăstămat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul blăstăma