BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a bizuí (-uésc, ít), vb. – 1. (Trans., rar) A avea încredere, a încredința ceva în grija cuiva. – 2. (Refl.) A se încrede, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu încredere; a avea curaj pentru a înfăptui ceva. Mag. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482). – Der. bizuială, s. f. (încredere); bizuință, s. f. (încredere).Sursa: Dicționarul etimologic român
BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. A cuteza, a se încumeta să... – Magh. bizni.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bizuĭ (mă) și -ĭésc a -i, v. refl. (ung. bizni). Am încredere, mă sprijin, mă bazez: mă bizuĭ pe banĭ, pe condeĭ, pe sabie, pe brațe; mă bizuĭ la orice cu pușca asta. – Și îmb-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!bizuí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bízuie, imperf. 3 sg. se bizuiá; conj. prez. 3 să se bízuieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bizuì v. 1. a se încrede, a pune temeiu pe: cum văd, te bizuiești pe brațe multe CR.; 2. a avea curajul sau priceperea: numai un pădurar se bizuiește la treaba asta CR. [Ung. BIZNI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A îndrăzni, a cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)