BÍTTER s.n. Băutură alcoolică preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupere. [Scris și biter. / < fr., engl. bitter, germ. Bitter, cf. ol. bitter – amar].
Sursa: Dicționar de neologisme
BITTER [BÍTĂR] s. n. băutură amară, preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupăr. (< germ. Bitter, fr., engl. bitter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
bítter (germ.) [e pron. ă] s. n., (sorturi, porții) pl. bítteruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BÍTTER, (2) bitteruri, s. n. 1. Lichior amar, consumat ca aperitiv. 2. Sort, porție de bitter (1). [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BÍTTER s.n. Băutură alcoolică preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupere. [Scris și biter. / < fr., engl. bitter, germ. Bitter, cf. ol. bitter – amar].
Sursa: Dicționar de neologisme
BITTER [BÍTĂR] s. n. băutură amară, preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupăr. (< germ. Bitter, fr., engl. bitter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
bítter (germ.) [e pron. ă] s. n., (sorturi, porții) pl. bítteruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BÍTTER, (2) bitteruri, s. n. 1. Lichior amar, consumat ca aperitiv. 2. Sort, porție de bitter (1). [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)