BISECTOÁRE s.f. (Geom.) Dreaptă care pornește din vârful unui unghi, pe care îl împarte în două părți egale. [< bisector, după fr. bissectrice].
Sursa: Dicționar de neologisme
BISECTOÁRE, bisectoare, s. f. Linie dreaptă dusă prin vârful unui unghi și care împarte unghiul în două părți egale. – Din bisector.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bisectoáre s. f., g.-d. art. bisectoárei; pl. bisectoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
bisectoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bisector
bisectoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bisector
bisectoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bisector
bisectoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bisector