Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele bis:

BIS, bisuri, s. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program.
Sursa: Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române


BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BIS- v. bi-.
Sursa: Dicționar de neologisme

BIS1- elem. bi-. ()
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BIS2 I. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat. II. interj. exclamație prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu să repete un număr din program, o arie etc. III. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program. (< fr., lat. bis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BIS adj.invar. A doua oară, repetat. // interj. Exclamație folosită de spectatori pentru a solicita un artist, un ansamblu etc. să repete un număr din program, o arie etc. [< lat. bis – de două ori].
Sursa: Dicționar de neologisme

bis adv.1. Repetat, a doua oară; se folosește numai în enumerările în care un număr determinat apare de două ori. – 2. (Interj.) Încă o dată; se folosește pentru a cere actorilor sau cîntăreților să repete o parte din programul artistic. Fr. bis, din lat. bis.Der. bisa, vb. (a repeta).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BIS, adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului. – Fr. bis (lat. lit. bis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bis num. adv. (lat. bis V. bi-). A doŭa oară, de două orĭ: număru 10 bis (mai bune număru 10 A, B, C ș.a.). Cînd se strigă artiștilor „bis”, înseamnă că-s rugațĭ să repete pasagiu. Prefix care arată duplicarea: (uneori redus la bi-): biconvex, biconcav, bioxid, bisaunal. V. di-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bis1 adj. invar., adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bis2 s. n., pl. bísuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bis adv. a doua oară: numărul 3 bis, al doilea număr 3.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Exclamație prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. Din fr., lat. bis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)