Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele birnic:

BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. Contribuabil. – Bir + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BÍRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir. – Din bir + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bírnic m. (d. bir; bg. birnik; perceptor, casier). Contribuabil, plătitor de bir.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bírnic s. m., pl. bírnici
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

birnic m. odinioară, contribuabil: birnicii erau supuși la dări și angării. [Derivat din bir].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. contribuabil. – Bir + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)