BIPOLARITÁTE s. f. Starea unui corp care are doi poli magnetici, electrici etc. – Din fr. bipolarité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BIPOLARITÁTE s. f. stare a unui corp bipolar (1). (< fr. bipolarité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BIPOLARITÁTE s.f. Starea unui corp care are doi poli. [Cf. fr. bipolarité].
Sursa: Dicționar de neologisme
BIPOLARITÁTE s. f. Starea unui corp care are doi poli mangetici, electrici etc. – După fr. bipolarité.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bipolaritáte s. f., g.-d. art. bipolaritắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BIPOLARITÁTE s. f. Starea unui corp bipolar. – Din fr. bipolarité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 