BIÓNICĂ s. f. Denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele și mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru științele tehnice. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BIÓNICĂ s.f. Ramură a ciberneticii care își propune să introducă principiile de funcționare a sistemelor vii (în special ale creierului) în electronică. [< fr. bionique].
Sursa: Dicționar de neologisme
BIÓNICĂ (‹ engl. {i}) s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii, în scopul rezolvării prin similitudine a unor probleme tehnice și al creării de sisteme tehnice (modele) care să prezinte caracteristici funcționale asemănătoare funcțiilor organismelor vii.Sursa: Dicționar enciclopedic BIÓNICĂ s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii. ◊ (În sintagma) Bionică informațională = ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) biónică (bi-o-) s. f., g.-d. art. bióniciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
bionica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul bionic
bionică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bionic