BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu). [idem DEX'84]Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române
bíne-venít (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. bíne-veníți; f. bíne-venítă, pl. bíne-veníteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bíne venít (sosit cu bine) adv.+ adj. (~ din război)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. – Din bine1 + venit (după fr. bienvenu).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *binevenít, -ă adj. (d. bine ațĭ venit!) Care sosește la timp, care e primit cu plăcere: fiĭ binevenit! – Și bine-venit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
binevenit a. și m. care sosește la timp, care e primit cu plăcere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
