BINÉȚE s. f. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BINÉȚE s. f. pl. (În expr.) A (sau a-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine1 ați [venit].Sursa: Dicționarul limbii române moderne
binéțe f. pl. (din bine ați venit). Trans. Ban. A da binețe, a saluta, a ura fericire. A-șĭ lua binețe, a-șĭ lua rămas bun. – Și pl. n. binețurĭ (Vlah.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
binéțe (pop.) (în expr. a(-și) da ~) s. f. pl.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită binețe pl. Tr. salutări: făcură binețele cuvenite. [Lit. bunătăți (cf. Tr. și bunețe), în sens de amabilități].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BINÉȚE1 s. f. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)