Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele bină:

BINÁ, binale, s. f. Clădire în construcție sau în reparație. ♦ (Înv.) Clădire, construcție (de dimensiuni mari). – Din tc. bina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


biná (binále), s. f. – Clădire în construcție. – Mr. binae. Tc. bina (Roesler 589; Șeineanu, II, 52; Lokotsch 307; Ronzevalle 51); cf. ngr. μπινᾶς, bg. bina.Der. binagiu, s. m. (antreprenor de construcții).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BINÁ, binale, s. f. Clădire în construcție sau în reparație; șantier. ♦ (Înv.) Clădire. – Tc. bina.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

biná f. (turc. [d. ar.] bina, edificiŭ, corpu uneĭ corăbiĭ). Edificiŭ (maĭ ales mare) în timpu construiriĭ saŭ și pe urmă. Vechĭ. Rar. Cherestea.
Sursa: Dicționaru limbii românești

biná s. f., art. bináua, g.-d. art. binálei; pl. binále, art. binálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

binà f. clădire, construcțiune (luată în întreprindere): o bina cu patru odăi AL. [Turc. BINÁ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BINÁ, binale, s. f. Clădire în construcție sau în reparație. ♦ (Înv.) Clădire, construcție (de dimensiuni mari) – Din tc. bina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

bínă s.f. (reg.) estradă, scenă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme