BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Din fr. bimane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BIMÁN, -Ă adj. (cu referire la om) cu două mâini. (< fr. bimane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BIMÁN, -Ă adj. Cu două mâini. [< fr. bimane, cf. lat. bis – de două ori, manus – mână].
Sursa: Dicționar de neologisme
BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Fr. bimane.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *bimán, -ă adj. (d. lat. bímanus, d. bis, de doŭă orĭ. și manus, mînă). Cu doă mînĭ, ca omu.Sursa: Dicționaru limbii românești bimán (rar) adj. m., pl. bimáni; f. bimánă, pl. bimáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită biman a. și m. care are două mâini: omul e biman. ║ pl. bimane, una din diviziunile clasei mamiferelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. (Rar) Cu două mâini. – Din fr. bimane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)