Am găsit 22 de definiții pentru cuvantul/cuvintele bilă:

BÍLĂ1, bile, s. f. (Anat.) Fiere. – Din fr. bile, lat. bilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BÍLĂ2, bile, s. f. Sferă (de mici dimensiuni) fabricată din diferite materiale și întrebuințată în diverse scopuri (ca rulmenți, la unele jocuri de copii, la jocul de popice, ca modalitate de vot etc.). ◊ Bilă albă = expresie a votului pozitiv. Bilă neagră = expresie a votului negativ. (La notarea răspunsurilor studenților; în trecut) Bilă albă = calificativ între „foarte bine” și „bine”. Bilă roșie = calificativ între „bine” și „suficient”. Bilă neagră = calificativul „insuficient”. – Din fr. bille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BÍLĂ3, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcții, la schele. – Din bg. bilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BÍLĂ2 s. f. 1. sferă de lemn, sticlă, metal etc. pentru popice, biliard, rulmenți etc. 2. (albă, roșie, neagră etc.) notă care se dădea în trecut la unele facultăți. 3. (fam.) cap. 4. stâlp de lemn, rotund, în construcții. (< fr. bille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BÍLĂ1 s. f. produs de secreție al ficatului, cu rol fiziologic în digestie; fiere. (< fr. bile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BÍLĂ1 s.f. Lichid vâscos cu gust amar, secretat de ficat; fiere. [< fr. bile, cf. lat. bilis].
Sursa: Dicționar de neologisme

BÍLĂ2 s.f. Sferă de lemn, de sticlă, de metal etc. cu care se joacă popice, biliard, care se folosește la rulmenți etc. ♦ (Cu complinirea: albă, roșie, neagră etc.) Notă care se dădea în trecut la unele facultăți. [< fr. bille].
Sursa: Dicționar de neologisme

bílă (bíle), s. f. – Sferă, pietricică. Fr. bille. Cuvîntul bilă, s. f. (bîrnă, traversă) ne este necunoscut ca termen popular. Cihac și DAR îl derivă din bg. bilo; este însă probabil să fie vorba de același cuvînt fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

bilă, bile s. f. cap, țeastă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BÍLĂ1, bile, s. f. Fiere (1).Fr. bile (lat. lit. bilis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BÍLĂ2, bile, s. f. Obiect de formă sferică (de dimensiuni mici), făcut din diferite materiale și întrebuințat în diverse scopuri (la unele jocuri de copii, la jocul de popice, la anumite mașini etc.). ♦ Bilă albă (sau neagră) = (într-un anumit sistem de votare) vot prin care se aprobă (sau se respinge) o lege, un guvern etc. ♦ (În trecut, la notarea examenelor din universități) Bilă albă = nota „foarte bine”. Bilă roșie = nota „bine”. Bilă neagră = nota „insuficient”. – După fr. bille.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BÍLĂ3, bile, s. f. Trunchi subțire de arbore, mai ales de brad, întrebuințat în construcții. – Bg. bilo.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) bílă f., pl. e (vsl. bilo, bîrnă, rut. biló, trunchi, cotor, rus. bilo, maĭ [ciocan]. E rudă cu fr. bille, trunchĭ de lucrat, și bretonu bill). Mold. Grindă de brad colosală necĭoplită. – Pop. ghilă. V. taftaluc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) bílă f., pl. e (fr. bille). Globuleț, goagă (maĭ ales de ciment orĭ de sticlă) cu care se joacă copiiĭ: se juca la bile (V. bucoĭ). Globuleț de biliard, de popice, de aruncat în urnă la vot ș.a.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*3) bílă f., pl. e (fr. bile, lat. bilis). Fiere, lichid amar, galben verziŭ, a căruĭ secrețiune se face în ficat și care ușurează digestia. Fig. Mînie, iritabilitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bílă s. f., g.-d. art. bílei; pl. bíle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bilă (ghilă) f. trunchiu de copaciu cioplit pentru scânduri: din brazi se fac bușteni și bile. [Slav. BILO, bârnă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

bilă f. 1. globuleț de fildeș spre a juca la biliard; 2. globuleț de os sau de lemn ce servă la vot.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

bilă f. Med. fiere: bila servă a înlesni digestiunea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BÍLĂ1, bile, s. f. (Anat.) Fiere. – Din fr. bile, lat. bilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BÍLĂ2, bile, s. f. Sferă (de mici dimensiuni) fabricată din diferite materiale și folosită în diverse scopuri (ca rulmenți, la unele jocuri de copii, la jocul de popice, ca modalitate de vot etc.) ♦ Bilă albă = expresie a votului pozitiv. Bilă neagră = expresie a votului negativ. (La notarea răspunsurilor studenților; în trecut) Bilă albă = calificativ între „foarte bine” și „bine”. Bilă roșie = calificativ între „bine” și „suficient”. Bilă neagră = calificativul „insuficient”. – Din fr. bille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BILĂ3, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, folosit în construcții, la schele. – Din bg. bilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)