Am găsit 3 definiții pentru cuvantul/cuvintele bili:

bilí (-lésc), vb.1. A albi, a spăla rufele. – 2. (Refl.) A se sulemeni, a se albi la față. – Var. (Mold.) ghili. Mr. bilire. Sl. bĕliti, de la bĕlŭ „alb” (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 16), cf. bg. bĕlĕjă, sb. bjeliti, slov., ceh. bĕliti, rut. biliti. A fost considerat în mod greșit dublet al lui beli. Der. bileală, ghileală, s. f. (alb de plumb, ceruză); bilit, ghilit, s. n. (spălat, acțiunea vb. a spăla); bilitor, s. m. (spălător); bilitoare, ghilitoare, s. f. (spălătoreasă; spălător).
Sursa: Dicționarul etimologic român


bilí, bilesc, (bd’ili), vb. tranz. și refl. – 1. A (se) albi. 2. A înălbi pânza țesută în război, prin spălare repetată și uscare la soare (ALR 1971: 514): „Și pe când o întins mai bine cânepa și o bdilea…” (Bilțiu 1999: 114). – Din sl. bĕliti, de la bĕlŭ „alb” (Cihac cf. DER), cf. ucr. biliti.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

bilì (ghilì) Mold. v. 1. a nălbi (pânza); 2. a-și drege fața, a se sulemeni. [Ceh. BILITI (BĔLITI), a albi; v. beli].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a