BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a bididiu, bididii s. m. (deț.) infractor aflat la prima condamnare.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bididíŭ V. bidiviŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)