BEȘLÍC, beșlici, s. m. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de 5 parale, care circula în Muntenia. – Tc. beșlik.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
beșlíc m. (turc. bešlik, d. beš, cincĭ). Gologan turcesc de cincĭ parale care circula în Țara Românească și care se numea în Moldova pendar. Pĭesă turcească de argint de cincĭ lei (piaștri): la 1833 un beșlic valora 6 leĭ de țară (Iorga, Negoț 226 și Șăĭn. Infl. Or.). V. patacă și pitac 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
beșlíc (înv.) s. m., pl. beșlíciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită beșlic n. veche monedă turcească, în valoare de 5 parale, ce circula mai ales în Muntenia: și niște beșlici tot de câte cinci POP. [Turc. REȘLIK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)