BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BEZEÁ s. f. 1. (fam.) sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. (< fr. baiser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BEZEÁ s.f. 1. Sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. [Pl. -ele. / < fr. baiser, cf. ngr. bezes].
Sursa: Dicționar de neologisme
bezeá (bezéle), s. f. – 1. Sărutare trimisă de departe, cu vîrfurile degetelor. – 2. Prăjitură din albuș de ou bătut cu zahăr. Fr. baiser, pronunțat normal bezé și asimilat la decl. f. apocopate, ca tc. perde › perdea.Sursa: Dicționarul etimologic român BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Fr. baiser.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *bezeá f., pl. ele (fr. baiser, sărutare). Un fel de prăjitură din oŭă și lapte. Vulg. A face cuiva bezele, a-ĭ trimete sărutări cu mîna.Sursa: Dicționaru limbii românești bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle, art. bezéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
bezea f. 1. semn de sărutare cu vârful degetelor (către o persoană depărtată): îi face bezele, versuri îi citește PANN; 2. un fel de prăjitură cu ouă și zahăr: cataifuri, bezele, baclavale. [Fr. BAISER].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)