Am găsit 36 de definiții pentru cuvantul/cuvintele bestiar:

BESTIÁR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].
Sursa: Dicționar de neologisme

BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].
Sursa: Dicționar de neologisme

*bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bestiár1 (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bestiár2 (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BESTIÁR1, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BESTIÁR2, bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BESTIÁR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].
Sursa: Dicționar de neologisme

BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].
Sursa: Dicționar de neologisme

*bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bestiár1 (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bestiár2 (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BESTIÁR1, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BESTIÁR2, bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BESTIÁR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].
Sursa: Dicționar de neologisme

BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].
Sursa: Dicționar de neologisme

*bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bestiár1 (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bestiár2 (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BESTIÁR1, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BESTIÁR2, bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BESTIÁR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].
Sursa: Dicționar de neologisme

BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].
Sursa: Dicționar de neologisme

*bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bestiár1 (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bestiár2 (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BESTIÁR1, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BESTIÁR2, bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)