BERÁT, beraturi, s.n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
BERÁT, beraturi, s. n. (Înv.) Act, titlu, înscris purtând pecetea sultanului. (din tc. berat, cf. alb., bg. berat)Sursa: Dicționarul etimologic român
berát (beráturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt‘a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.Sursa: Dicționarul etimologic român berát n., pl. urĭ și e (turc. berat, id.). Vechĭ. Diplomă, brevet, decret de domnie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
berát (înv.) s. n., pl. beráturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Berat n. cetate în Albania cu 20 000 loc. (din cari 3000 Armâni și restul Albanezi).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BERÁT, beraturi, s.n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
BERÁT, beraturi, s. n. (Înv.) Act, titlu, înscris purtând pecetea sultanului. (din tc. berat, cf. alb., bg. berat)Sursa: Dicționarul etimologic român berát (beráturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt‘a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.Sursa: Dicționarul etimologic român berát n., pl. urĭ și e (turc. berat, id.). Vechĭ. Diplomă, brevet, decret de domnie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
berát (înv.) s. n., pl. beráturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Berat n. cetate în Albania cu 20 000 loc. (din cari 3000 Armâni și restul Albanezi).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a