BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.]Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bentíță v. bendiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendíță s. f.] – Bantă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)