Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele benign:

BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Lipsit de gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BENÍGN, -Ă adj. (despre boli) care nu dă complicații sau stări grave. (< lat. benignus, fr. bénigne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BENÍGN, -Ă adj. (Med.; op. malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< lat. benignus, cf. fr. bénigne].
Sursa: Dicționar de neologisme

BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Fără gravitate; ușor. – Lat. lit. benignus (fr. bénin, -igne).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

benígn, -ă adj. (lat. benignus, d. bene, bine și gígnere, a produce. V. malign). Blînd, indulgent: caracter benign. Fără gravitate, ușor: friguri benigne. Care vindecă fără durere: remediŭ benign. Dulce, favorabil, plăcut: climă benignă. Adv. În mod benign.
Sursa: Dicționaru limbii românești

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)