Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele bellini:

BELLINI, Vincenzo (1801-1835), compozitor italian. Maestru al melodiei, redate prin mijloacele balcantoului. Opere („Somnambula”, „Puritanii”, „Norma”).
Sursa: Dicționar enciclopedic


BELLINI, familie de pictori venețieni. 1. Jacopo B. (c. 1400-c. 1470), autor de picturi religioase și de portrete. 2. Gentile B. (c. 1429-1507). Fiul lui B. (1). Portretist („Mahomed al II-lea”); compoziții în care evocă ambianța orientală. 3. Giovanni B. (c. 1430-1516). Fiul lui B. (1). Compoziții mitologice și religioase („Pietà”), caracterizate prin fermitatea desenului și perspectiva cromatică; a pus bazele școlii venețiene de pictură.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Bellini m. ilustru compozitor italian, autorul Normei si al Somnambulei (1802-1835).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BELLINI, Vincenzo (1801-1835), compozitor italian. Maestru al melodiei, redate prin mijloacele balcantoului. Opere („Somnambula”, „Puritanii”, „Norma”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

BELLINI, familie de pictori venețieni. 1. Jacopo B. (c. 1400-c. 1470), autor de picturi religioase și de portrete. 2. Gentile B. (c. 1429-1507). Fiul lui B. (1). Portretist („Mahomed al II-lea”); compoziții în care evocă ambianța orientală. 3. Giovanni B. (c. 1430-1516). Fiul lui B. (1). Compoziții mitologice și religioase („Pietà”), caracterizate prin fermitatea desenului și perspectiva cromatică; a pus bazele școlii venețiene de pictură.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Bellini m. ilustru compozitor italian, autorul Normei si al Somnambulei (1802-1835).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a