BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Arab nomad din Peninsula Arabia și din Africa de nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei populații nomade din Arabia și din Africa de Nord, privitor la această populație. 2. S. m. și f. Persoană care aparține unei populații nomade din Arabia și din Africa de Nord. – Fr. bédouin.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
*beduín, -ă s. (V. bidiviŭ). Arab nomad din Africa. Adj. De beduin: un trib beduin.
Sursa: Dicționaru limbii românești
beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită beduin a. și m. 1. Arab care trăiește în pustietate: prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine EM.; 2. fig. om brutal.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)