Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele becer:

BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. Bucătar domnesc. – Beci + suf. -er.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BECÉR, beceri, s. m. (Înv.) Boier de rang inferior, însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Din beci + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

becér m. (d. becĭ. Cp. cu sîrb. pecár, sobar, peć, sobă, cuptor, pećati, a coace pîine. V. și pecie, coc). În timpu domnilor fanarioțĭ, pivniceru saŭ îngrijitoru beciuluĭ și bucătăriiĭ domneștĭ, care l-a înlocuit în funcțiune pe marele stolnic din vechime (Șăin., Infl. Or.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

becér s. m., pl. becéri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

becer m. odinioară cel ce purta grijă de beciul domnesc, bucătarul Curții, locțiitorul stolnicului: a trimite la ocnă pe șase beceri NEGR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Beci + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)